Andrei este un om de echilibru și un exemplu pentru următoarele generații de avocați, juristi și oameni care luptă pentru dreptate. I-am luat un interviu pentru că am dorit să aflăm mai multe despre impactul social pe care andrei dorește să îl producă și cum se implică pentru o comunitate mai bună.
Acest articol face parte dintr-o suită de interviuri pe care Biznews le-a inițiat pentru promovarea oamenilor care se implică în societate prin diverse acțiuni, evenimente sau proiecte.
Ce v-a determinat să alegeți profesia de avocat și cum s-a conturat, în timp, direcția dumneavoastră profesională în zona litigiilor cu impact social?
Am privit mereu avocatura ca pe un instrument de echilibru în societate. Am ales această profesie din dorința de a traduce un limbaj tehnic și, adesea, inaccesibil într-un sprijin real pentru oameni. Direcția litigiilor cu impact social – în special cele privind dreptul la sănătate, vătămările corporale și mecanismele de despăgubire – a venit cumva natural, din practică. Atunci când realizezi că în spatele unui număr de dosar stă un om a cărui recuperare medicală sau a cărui calitate a vieții depinde de o soluție juridică, avocatura transcende noțiunea de „profesie” și devine o responsabilitate majoră. Satisfacția reală nu vine doar dintr-o hotărâre favorabilă, ci din impactul direct pe care acea hotărâre îl are asupra redobândirii demnității și sănătății unui om.
Dacă și tu cunoști o persoană sau un antreprenor despre care merită să scriem, spune-le despre inițiativa noastră!
Biznews nu va posta articole în manieră negativă, atacuri la institutii sau persoane și se va delimita politic de orice mișcare.
Suita de interviuri cu profesioniști este împărțită în 2 capitole:
1) Profil și parcurs profesional
2) Intervenția profesională, proiect actual prezentat
Articolele vor fi actualizate periodic, prin urmare, colaborarea noastră presupune o comunicare pe termen lung. Vă așteptăm pe formularul de contact.
Din experiența dumneavoastră, care sunt valorile esențiale care ar trebui să ghideze un avocat atunci când reprezintă persoane aflate în situații vulnerabile?
Empatia este, fără îndoială, punctul de plecare. Fără să înțelegi profund teama sau dificultatea omului din fața ta, este greu să-i reprezinți interesele la cel mai înalt nivel. Totuși, empatia singură nu rezolvă dosare. Ea trebuie dublată de o rigoare juridică impecabilă și de perseverență. Atunci când clientul tău se află într-o situație de vulnerabilitate fizică sau emoțională, tu trebuie să fii ancora lui de stabilitate și rațiune. O altă valoare esențială este transparența: este vital să comunici onest cu clientul despre opțiunile legale, durata procedurilor și provocările care pot apărea, construind o strategie solidă, bazată pe încredere reciprocă și așteptări realiste.
Ne puteți explica, pe scurt, contextul acestui caz și care a fost rolul dumneavoastră în gestionarea lui?
Speța aduce în discuție situația a doi tineri, ambii aflați în calitatea de pasageri într-un autovehicul implicat, recent, într-un accident rutier sever. Din nefericire, au suferit politraumatisme complexe care au necesitat intervenții chirurgicale vitale și impun o perioadă lungă de recuperare într-o clinică de specialitate, costurile medicale fiind considerabile. Rolul meu și al cabinetului nostru este de a asigura asistența și reprezentarea lor juridică pentru obținerea fondurilor necesare continuării acestui tratament, prin intermediul poliței RCA a vehiculului implicat. Intervenția noastră s-a concentrat pe activarea instrumentelor legale care să prevină întreruperea asistenței medicale din rațiuni strict financiare.
Care sunt principalele provocări pe care le-ați întâlnit în acest demers, atât din perspectivă juridică, cât și umană?
Din perspectivă umană, cea mai mare provocare este gestionarea factorului timp. Pentru un pacient cu leziuni severe ortopedice sau neurologice, ferestrele de recuperare sunt scurte; orice întârziere în decontarea terapiilor poate lăsa sechele ireversibile.
Din perspectivă juridică, ne confruntăm cu situații complexe în care trebuie să armonizăm procedurile administrative ale asigurătorilor și pașii procesuali din instanță cu această urgență medicală. De multe ori, evaluarea dosarelor de daună implică așteptarea unor documente de la autorități (cum ar fi finalizarea expertizelor din dosarele penale). Aceasta generează un decalaj între momentul în care pacientul are nevoie critică de tratament și momentul clarificării răspunderii. Găsirea unei soluții de echilibru provizoriu prin care instanța să permită o decontare de urgență fără a prejudeca litigiul de fond ridică, de asemenea, provocări de interpretare a limitelor codului de procedură civilă.
Pentru publicul larg, cum ar trebui înțelese mecanismele prin care funcționează despăgubirile RCA în astfel de situații?
Este foarte important ca publicul să cunoască un principiu fundamental al legislației naționale, susținut puternic și de directivele europene: protecția specială a pasagerului. În mod normal, un pasager care suferă vătămări într-un accident rutier are un drept direct la despăgubire din partea asigurătorului vehiculului în care se afla, independent de disputele privind culpa conducătorilor auto implicați. Este o plasă de siguranță esențială gândită de legiuitor tocmai pentru a proteja victimele colaterale. Eventuala clarificare a dinamicii accidentului interesează ulterior, mai degrabă, mecanismul de regres între societățile de asigurare. Pentru victimă, prioritatea legii este facilitarea recuperării medicale.
În opinia dumneavoastră, ce elemente sunt esențiale pentru ca astfel de cazuri să fie gestionate eficient, astfel încât pacienții să își poată continua tratamentul fără întreruperi?
Cheia este flexibilitatea procedurală și colaborarea proactivă. Este esențial să existe o diferențiere clară, la nivel de proceduri interne și judiciare, între gestionarea unei daune materiale auto (unde timpul permite așteptarea unor evaluări detaliate) și gestionarea daunelor corporale grave, unde factorul timp este pur și simplu critic. O gestionare eficientă presupune o comunicare transparentă între instituțiile medicale, reprezentanții legali și societățile de asigurare. De asemenea, aplicarea unor mecanisme provizorii de plată a tratamentelor strict pe baza facturilor medicale, până la stabilirea despăgubirii finale ar asigura o continuitate vitală pentru pacienți.
Privind înainte, ce sperați să se clarifice sau să evolueze, atât în acest caz, cât și la nivel mai larg, în relația dintre sistemul juridic, asiguratori și dreptul pacienților la tratament?
Sper într-o evoluție a practicilor administrative și a jurisprudenței în direcția punerii în centru a omului și a dreptului său fundamental la sănătate. Acest caz, precum și altele similare din piață, aduce în discuție nevoia găsirii unui echilibru just între rigoarea formală a procedurilor și realitatea nevoilor umane imediate. Mi-aș dori să vedem, la nivel sistemic, o recunoaștere mai largă a principiului conform căruia prevenirea unei infirmități primează. O clarificare a modului în care procedurile de urgență (cum este ordonanța președințială) pot sprijini victimele colaterale în obținerea tratamentului medical imediat ar reprezenta un pas uriaș către un sistem și mai echitabil, modern și orientat spre cetățean.
